- sudúrã
- s. f., g.-d. art. sudúrii; pl. sudúri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
sudúrã
Look at other dictionaries:
sudură — SUDÚRĂ, suduri, s.f. 1. Operaţie de sudare; p. ext. locul îmbinării prin sudare a două sau mai multor piese. 2. fig. Închegare, îmbinare, legătură, unire (strânsă). – Din fr. soudure. Trimis de rain drop, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SUDÚRĂ s. v.… … Dicționar Român
autogen — AUTOGÉN autogenă (autogeni, autogene) Care este creat sau existent prin sine însuşi. ♢ Sudură autogenă sudare cu ajutorul unui metal topit la o flacără oxiacetilenică. /<fr. autogene Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX AUTOGÉN, Ă adj … Dicționar Român
oxiacetilenic — OXIACETILÉNIC, Ă, oxiacetilenici, ce, adj. De oxiacetilenă. ♢ Sudură oxi acctilenică = procedeu de sudură în care flacăra este întreţinută de combinaţia dintre oxigen şi acetilenă. [pr.: xi a ] – Din fr. oxiacétylénique. Trimis de ana zecheru, 10 … Dicționar Român
acetilenă — ACETILÉNĂ s.f. Gaz incolor, cu miros de usturoi, otrăvitor în cantităţi mai mari, având numeroase folosiri în industrie, la iluminat şi la sudură oxiacetilenică. – Din fr. acétylène. Trimis de ana zecheru, 30.07.2002. Sursa: DEX 98 ACETILÉNĂ s … Dicționar Român
sudare — SUDÁRE, sudări, s.f. Acţiunea de a (se) suda şi rezultatul ei; sudaj, sudat1, sudură. – v. suda. Trimis de rain drop, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SUDÁRE s. 1. (tehn.) sudaj, sudat, sudură. (sudare metalelor.) 2. (lingv., biol., tehn.) aglutinare … Dicționar Român
sudor — SUDÓR, OÁRE, sudori, oare, s.m. şi f. Muncitor specializat în operaţii de sudură. – Din fr. soudeur. Trimis de rain drop, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 sudór s. m., pl. sudóri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic SUDÓR sudori … Dicționar Român
autogenă — AUTOGÉNĂ, autogene, adj. (În sintagma) Sudură autogenă = tip de sudură care foloseşte căldura produsă prin arderea acetilenei în oxigen. [pr.: a u ] – Din fr. autogéne. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 autogénă adj. f. (sil. a u … Dicționar Român
bec — BEC1, becuri, s.n. 1. Sferă sau pară de sticlă în care se află filamentul unei lămpi electrice; p.ext. Lampă electrică. ♢ expr. (fam.) A fi (sau a cădea) pe bec = A fi sau a ajunge într o situaţie fără ieşire; a i se înfunda, a o păţi. 2. Sita… … Dicționar Român
brazură — BRAZÚRĂ, brazuri, s.f. Lipitură făcută cu un aliaj al cărui punct de topire este mai înalt de 400° C. – Din fr. brasure. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 brazúră s. f., g. d. art. brazúrii; pl. brazúri Trimis de siveco, 10.08.2004.… … Dicționar Român
electrosudură — ELECTROSUDÚRĂ f. Sudură efectuată cu ajutorul curentului electric. /electro + sudură Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX … Dicționar Român
